EA statea cu ochii inlacrimati in fata instantaneului vechi de-o vara.Sticla de vin era alaturi.Lacrimile i se prelingeau pe obrajii inghetati precum picaturile de vin din paharul ciobit.EA isi amintea cat de frumos era..Nu stia ca prin asta isi facea doar rau.Credea ca amintirile ii vor alina durerea si golul din suflet.
Melancolia ii acapara gandirea si nostalgia ii invada sufletul.Nu stia sa nu mai era nimic de facut.Nu stia ca traia in trecut,ca ce a fost nu va mai putea fii.O stare ciudata i se cuibarea in inima si ii facea pielea de gaina.Ii era dor.. Dor de ce? Nu-si mai amintea nimic.Nu o mai multumea nimic.Isi dorea sa se preschimbe intr-o picatura rosie din cea de-a doua sticla de vin pe care o deshise,si sa se scurga prin vene.Se renega pe sine.Se invinuia pentru toate greselile.Si tot ce vroia in acel moment era sa-si adune puterile si s-o ia de la capat.
Nu isi putea lua ochii de la fotografia din mana sa.Fara acea bucata de hartie prelucrata era pierduta.
Si atunci si-a dat seama. Cerea pre mult.Si ca nu merita.Se plangea prea mult si ca uita sa traiasca.Ca era naiva si coplesita.Si isi rascolea trecutul in scopul gasirii viitorului.
Dar nimic devene tot nimic.Si atunci se intreba de ce ea? Dar cine e ea? Ea e noi,esti tu,sunt eu.
Si cand si-a gasit raspunsul la intrebare,a aruncat poza din mana,a scufundat-o in vin,lasand-o
sa se imbete si sa moara.Dar a nu a murit.Va ramane mereu in sufletul ei sarac si ii va aminti cine e.Ea e marea.Ea e dorinta.Si ea e speranta.Ea e noi,esti tu,sunt eu..
_______________________________________________________________
Modul meu de a imi exprima regretul si nostalgia,dar si bucuria si recunostinta farsitului de vara.
vineri, 12 septembrie 2008
sâmbătă, 6 septembrie 2008
Metamorfoza.
Stau cu ochii indurerati in fata monitorului si constientizez ca daca nu fac nimic interesant in curand,o sa mor de plictiseala.Simt ca si cand mi-as fi golit tot capul si imaginatia mi s-ar fii scurs pana la ultima picatura si pur si simplu sunt mai fara rationament decat o bacterie.Vacanta m-a marcat.Trei luni de zile fara nici o activitate care sa-mi stimuleze creierul (in afara de citit) si-au pus amprenta pe mine.N-am nici o idee.Nici macar una despre care sa spui ca e cea mai proasta pe care ai auzit-o.As avea nevoie de vreo doua palme peste fata.Sau poate de cofeina? Sau poate de o pastila care sa nu ma mai faca sa ma simt ca si cum as vrea sa vomit si ultimul firisor din creier..
Cred ca trec printr-o perioada de regasire pe mine sau poate printr-o perioada cand nu simt nimic,cand nu imi pasa de nimic,cand ma gandesc obsesiv la unele lucruri si cand nici nu le observ pe altele.Extrem de straniu.Lucrurile care ma faceau fericita acum 3 luni acum ma enerveaza.Persoanele de care eram foarte atasata acum nu ma fac nici sa vreau sa povestesc cu ele.Acum,cand merg pe strada oamenii se uita ciudat la mine.Pentru ca eu sunt cum sunt eu,nu cum ar vrea lumea sa fiu.M-am schimbat si vreau sa revin la ce eram acum 3 luni.Poate eram prea copila,prea nepasatoare,prea dependenta de fericire.Acum tot ce as vrea e sa merg pe un munte din Rosia Montana,sa-mi iau castile,sa-mi pun Dj Tiesto v.s. David Guetta- Hipno electro si sa incep sa dansez fara ritm ca si in Vrajitoarea din Portobello a lui Paolo Coleho.Poate asa ma voi gasi pe mine cea de mult pierduta,cea care asteapta sa fie creata acum si pe mine cea care s-a metamorfozat de mult.
Dintr-o omida am devenit fluture.Dar eu am fost creata sa fiu omida.De accea ma simt ciudat cu aripi..Si poate pentru ca stiu ca pot trai doar o zi,si am nimerit ziua in care sunt groaznic de plictisita...Are cineva un cocktail cu imaginatie + energie + ceai rosu?.Daca da,fa o fapta buna,si doneaza-mi-l !
___________________________________________________________________
Perioada de depresie de 10 zile inainte de inceperea scolii.Nu ma condamna.
Si e cel mai plicitistor,urat,gretos si alte apelative blog post pe care l-am avut de cand m-au conceput ai mei.
Cred ca trec printr-o perioada de regasire pe mine sau poate printr-o perioada cand nu simt nimic,cand nu imi pasa de nimic,cand ma gandesc obsesiv la unele lucruri si cand nici nu le observ pe altele.Extrem de straniu.Lucrurile care ma faceau fericita acum 3 luni acum ma enerveaza.Persoanele de care eram foarte atasata acum nu ma fac nici sa vreau sa povestesc cu ele.Acum,cand merg pe strada oamenii se uita ciudat la mine.Pentru ca eu sunt cum sunt eu,nu cum ar vrea lumea sa fiu.M-am schimbat si vreau sa revin la ce eram acum 3 luni.Poate eram prea copila,prea nepasatoare,prea dependenta de fericire.Acum tot ce as vrea e sa merg pe un munte din Rosia Montana,sa-mi iau castile,sa-mi pun Dj Tiesto v.s. David Guetta- Hipno electro si sa incep sa dansez fara ritm ca si in Vrajitoarea din Portobello a lui Paolo Coleho.Poate asa ma voi gasi pe mine cea de mult pierduta,cea care asteapta sa fie creata acum si pe mine cea care s-a metamorfozat de mult.
Dintr-o omida am devenit fluture.Dar eu am fost creata sa fiu omida.De accea ma simt ciudat cu aripi..Si poate pentru ca stiu ca pot trai doar o zi,si am nimerit ziua in care sunt groaznic de plictisita...Are cineva un cocktail cu imaginatie + energie + ceai rosu?.Daca da,fa o fapta buna,si doneaza-mi-l !
___________________________________________________________________
Perioada de depresie de 10 zile inainte de inceperea scolii.Nu ma condamna.
Si e cel mai plicitistor,urat,gretos si alte apelative blog post pe care l-am avut de cand m-au conceput ai mei.
marți, 29 iulie 2008
miercuri, 9 iulie 2008
Marunte.
Soare.Aer.Pasari.Gand.Zambete.Pisica.Fotografii.Sutien.Nisip.
Inghetata.Muzica.Cola.Vant.Amintire.VARA.
O sa-mi incep povestea de indata.Oricum,pe nimeni nu mai intereseaza.Ideea e sa profitam de fiecare lucru mic de ‘’neimportant’’ pe care il primim,sau il detinem.Viata nu e scurta,ciudat,
e chiar cel mai indelungat lucru pe care il avem.Dar e bine sa profiti,atat cat poti..
Oricum,voi incepe.
Zi de iunie.Sfarsit de iunie.Mi se parea ca timpul trece atat de repede.Mi se parea ca eu cresteam fara voia mea,si nu imi doream asta.
Orasul mi se parea plictisitor.Imi era dor de colegi.Vroiam sa simt vacanta,nu sa o vad cum trece pe langa mine,neintorcandu-si fata.
Asa ca mi-am luat sora,l-am luat pe varul meu,ne-am urcat intr-un accelerat CFR (clasa a 2a,conditii medii,daca pot spune asa),si am pornit spre Hunedoara.
3 ore.Destul timp cat sa analizez tot ce ma inconjura.Eram 6 persoane intr-un compartiment de 8.Stateam pe o bancheta maro,de piele veche,si citeam “Caprice Crane-Sunt aiurita si se ia!” (recomand,e super ! ).Langa mine,pe acceasi bancheta statea un cuplu.
Barbatul..barbatul ii explica sotiei despre fractiile injectibile,injectoare nu mai stiu eu cum.Femeia,bineinteles,dadea din cap aprobator dar era evident ca nu e interesata si nu intelegea in acele momente.Dar,de dragul sotului asculta si dadea din cap.E dragut cand vezi 2 oameni care incerca sa se schimbe,incerca sa se adapteze pentru ca celalat sa se simta bine.Dupa ceva timp,femeia si-a scos din geanta iPod-ul Apple si a inceput sa asculte muzica.Dragut.Daca nu era si partea cu fredonatul pe muzica,unde eu m-am chinuit din greu sa nu rad (sunt nesimtita la chestii de astea,stiu deja).
Apoi,in fata cu doamna cu fredonatu’ statea o batranica,langa geam.Venea de la Oradea.Era o batranica tipica.Inca de cand am intrat in compartiment si-a intins rosile,painea si a inceput sa manance.(Pofta buna!).Telefonul mobil,ce ne-am face fara el?Mare inventie.Evident,batranica era pe trend si avea si ea un Motorola.Batranica era si inteligenta.Vorbea romana si maghiara.Si suna lumea din tren ca sa le spune (ba pe romana,ba pe maghiara) ca acum are semnal,si ca nepotul ei e in Italia unde calareste (cai,bineintelese,doar nu “un matz”-citez).La cuvintele astea,nu m-am mai putut abtine si am inceput intr-un ras galagios si nesimtit,si am iesit pe culoar ca sa nu mai deranjez.Cand am revenit m-am prefacut ca nimic nu s-a intamplat si mi-am pus castile si am ascultat Snow Patrol-You could be happy si m-am prefacut ca dorm.
La 12:40 am ajund in gara in Deva de unde am luat un microbiz pana in Hunedoara.Dupa ce am suportat caldura tipica dintr-un microbus supra incarcat,am ajus la apartamentul verilor mei.
Au urmat 5 zile dragute.Am citit,m-am ingrasat (asta nu era DELOC in plan) ,ne-am uitat la filme,am intrat in baie peste varumio (nu am nimic,oricum :-<) ne-am plimbat,am spalat masinile unde ne-am udat cu apa receee rau de tot,am cumparat papuci la kilogram,am mancat inghetata pana mi s-a facut rau si m-am indragostit de piesa de la Cat Power-Mabye not.Am fost la Castelul Corvinilor unde am facut poze si am vazut o nunta la castel (cu domnite,printi si bla bla.)
In data de 7 iulie(mama,deja e iulie ),am venit inapoi acasa.Cu un microbus de 25 de persoane.In fata mea era un baiat blond cu un iz de surfer (dar ce sa caute un surfer in Cluj?).Era dragut,cred.Citea.Nu stiu ce citea.Incercam sa trag cu ochiul,dar nu am prins decat o fraza de genul “Carnea domina duhul” sau cine stie ce chetsie asemanatoare.Inainte de Turda au mai intrat oameni,si nu aveau loc,si atunci am simtit o mana paroasa de baiat langa bratul meu.Multumesc lui Dumnezeu ca a coborat la a 2a statie dupa.
Si astfel,m-am intors la monotonia Clujului.Sadic.Oricum,voi pleca din nou.Cat mai curand.Maramures.Viata.Fericire.Bronz.Fan.Fantana.Caise.Pod.Patura.
Prieteni.Vata.Carti.VARA…
Inghetata.Muzica.Cola.Vant.Amintire.VARA.
O sa-mi incep povestea de indata.Oricum,pe nimeni nu mai intereseaza.Ideea e sa profitam de fiecare lucru mic de ‘’neimportant’’ pe care il primim,sau il detinem.Viata nu e scurta,ciudat,
e chiar cel mai indelungat lucru pe care il avem.Dar e bine sa profiti,atat cat poti..
Oricum,voi incepe.
Zi de iunie.Sfarsit de iunie.Mi se parea ca timpul trece atat de repede.Mi se parea ca eu cresteam fara voia mea,si nu imi doream asta.
Orasul mi se parea plictisitor.Imi era dor de colegi.Vroiam sa simt vacanta,nu sa o vad cum trece pe langa mine,neintorcandu-si fata.
Asa ca mi-am luat sora,l-am luat pe varul meu,ne-am urcat intr-un accelerat CFR (clasa a 2a,conditii medii,daca pot spune asa),si am pornit spre Hunedoara.
3 ore.Destul timp cat sa analizez tot ce ma inconjura.Eram 6 persoane intr-un compartiment de 8.Stateam pe o bancheta maro,de piele veche,si citeam “Caprice Crane-Sunt aiurita si se ia!” (recomand,e super ! ).Langa mine,pe acceasi bancheta statea un cuplu.
Barbatul..barbatul ii explica sotiei despre fractiile injectibile,injectoare nu mai stiu eu cum.Femeia,bineinteles,dadea din cap aprobator dar era evident ca nu e interesata si nu intelegea in acele momente.Dar,de dragul sotului asculta si dadea din cap.E dragut cand vezi 2 oameni care incerca sa se schimbe,incerca sa se adapteze pentru ca celalat sa se simta bine.Dupa ceva timp,femeia si-a scos din geanta iPod-ul Apple si a inceput sa asculte muzica.Dragut.Daca nu era si partea cu fredonatul pe muzica,unde eu m-am chinuit din greu sa nu rad (sunt nesimtita la chestii de astea,stiu deja).
Apoi,in fata cu doamna cu fredonatu’ statea o batranica,langa geam.Venea de la Oradea.Era o batranica tipica.Inca de cand am intrat in compartiment si-a intins rosile,painea si a inceput sa manance.(Pofta buna!).Telefonul mobil,ce ne-am face fara el?Mare inventie.Evident,batranica era pe trend si avea si ea un Motorola.Batranica era si inteligenta.Vorbea romana si maghiara.Si suna lumea din tren ca sa le spune (ba pe romana,ba pe maghiara) ca acum are semnal,si ca nepotul ei e in Italia unde calareste (cai,bineintelese,doar nu “un matz”-citez).La cuvintele astea,nu m-am mai putut abtine si am inceput intr-un ras galagios si nesimtit,si am iesit pe culoar ca sa nu mai deranjez.Cand am revenit m-am prefacut ca nimic nu s-a intamplat si mi-am pus castile si am ascultat Snow Patrol-You could be happy si m-am prefacut ca dorm.
La 12:40 am ajund in gara in Deva de unde am luat un microbiz pana in Hunedoara.Dupa ce am suportat caldura tipica dintr-un microbus supra incarcat,am ajus la apartamentul verilor mei.
Au urmat 5 zile dragute.Am citit,m-am ingrasat (asta nu era DELOC in plan) ,ne-am uitat la filme,am intrat in baie peste varumio (nu am nimic,oricum :-<) ne-am plimbat,am spalat masinile unde ne-am udat cu apa receee rau de tot,am cumparat papuci la kilogram,am mancat inghetata pana mi s-a facut rau si m-am indragostit de piesa de la Cat Power-Mabye not.Am fost la Castelul Corvinilor unde am facut poze si am vazut o nunta la castel (cu domnite,printi si bla bla.)
In data de 7 iulie(mama,deja e iulie ),am venit inapoi acasa.Cu un microbus de 25 de persoane.In fata mea era un baiat blond cu un iz de surfer (dar ce sa caute un surfer in Cluj?).Era dragut,cred.Citea.Nu stiu ce citea.Incercam sa trag cu ochiul,dar nu am prins decat o fraza de genul “Carnea domina duhul” sau cine stie ce chetsie asemanatoare.Inainte de Turda au mai intrat oameni,si nu aveau loc,si atunci am simtit o mana paroasa de baiat langa bratul meu.Multumesc lui Dumnezeu ca a coborat la a 2a statie dupa.
Si astfel,m-am intors la monotonia Clujului.Sadic.Oricum,voi pleca din nou.Cat mai curand.Maramures.Viata.Fericire.Bronz.Fan.Fantana.Caise.Pod.Patura.
Prieteni.Vata.Carti.VARA…
vineri, 27 iunie 2008
Teama de imaginatie.
O scantaie.Atat ai nevoie ca sa fi tu.
Dar cum sa fi tu? Nu exista mai multi Tu in lumea asta.
Trebuie sa te decizi,timpul e scurt..
Lumea e nerabdatoare,nu mai accepta orice..
Un fragment dintr-o carte a Agathei Christie spunea asa :
“Admira cu voce tare,critica in soapta”.Inteligent.Dar lumea nu mai respecta lucrurile astea..Off,asa mult s-a schimbat.
Si in aceste circumstante,cum te-ai putea gasi pe TINE printre atatea milioane de suflete care incerca sa iasa in evidenta..sa fie apreciati..sa fie altfel?
Presupun ca singura solutie e sa-ti folosesti IMAGINATIA.
Dar..Dupa cum era de asteptat,si aici e o problema.
Clar,inevitabil.
Definitia imaginatiei ( chiar exista o asemnea generalizare ? ) este : imaginatia = capacitata omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepţiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior; reprezentare produsă de această facultate; închipuire, fantezie
Deci,fara speranta?
Ca sa fi unic trebuie sa gandesti unic?
Dar cum sa fii altfel,cand toata lumea e la fel?
Cand toti se hranesc cu aceleasi prejudecati prafuite,cu aceleasi lacrimi acre,cu aceleasi idei nefondate..
Unde e scaparea?Credinta? Frumusetea..
Cred ca singurul refugiu,nu e mintea,ci sufletul.
Cred ca imaginatia nu e doar a prelucrare a irealului in minte,ci mai ales in suflet.
Cand mintea e confuza,sufletul te limpezeste.
Asa ca,pentru a fi TU,nu trebuie sa te iei dupa concepte,dupa idei,dupa suprafata…Asculta sufletul,lasa-ti imaginatia sa iti intre in toate venele si ‘’Admira cu voce tare,critica in soapta”
Si nu-ti fie teama.Imaginatia nu dauneaza grav sanatatii.
De la Julien,pentru EA.
(Ego'ul meu urla.)
Si pentru Razvii ca ma face faimoasa.
Dar cum sa fi tu? Nu exista mai multi Tu in lumea asta.
Trebuie sa te decizi,timpul e scurt..
Lumea e nerabdatoare,nu mai accepta orice..
Un fragment dintr-o carte a Agathei Christie spunea asa :
“Admira cu voce tare,critica in soapta”.Inteligent.Dar lumea nu mai respecta lucrurile astea..Off,asa mult s-a schimbat.
Si in aceste circumstante,cum te-ai putea gasi pe TINE printre atatea milioane de suflete care incerca sa iasa in evidenta..sa fie apreciati..sa fie altfel?
Presupun ca singura solutie e sa-ti folosesti IMAGINATIA.
Dar..Dupa cum era de asteptat,si aici e o problema.
Clar,inevitabil.
Definitia imaginatiei ( chiar exista o asemnea generalizare ? ) este : imaginatia = capacitata omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepţiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior; reprezentare produsă de această facultate; închipuire, fantezie
Deci,fara speranta?
Ca sa fi unic trebuie sa gandesti unic?
Dar cum sa fii altfel,cand toata lumea e la fel?
Cand toti se hranesc cu aceleasi prejudecati prafuite,cu aceleasi lacrimi acre,cu aceleasi idei nefondate..
Unde e scaparea?Credinta? Frumusetea..
Cred ca singurul refugiu,nu e mintea,ci sufletul.
Cred ca imaginatia nu e doar a prelucrare a irealului in minte,ci mai ales in suflet.
Cand mintea e confuza,sufletul te limpezeste.
Asa ca,pentru a fi TU,nu trebuie sa te iei dupa concepte,dupa idei,dupa suprafata…Asculta sufletul,lasa-ti imaginatia sa iti intre in toate venele si ‘’Admira cu voce tare,critica in soapta”
Si nu-ti fie teama.Imaginatia nu dauneaza grav sanatatii.
De la Julien,pentru EA.
(Ego'ul meu urla.)
Si pentru Razvii ca ma face faimoasa.
sâmbătă, 7 iunie 2008
Un simplu ramas bun..
De ce sa plangi ca s-a terimat,bucura-te ca s-a intamplat.
Toata lumea spune asta,dar e asa greu sa crezi.
Toamna anului 2000.Primul inceput.Vara anului 2008.Primul sfarsit.
Acum,cand ne aducem aminte,vrem sa plangem.
Dar de ce? De ce doar acum la final? De ce nu am plans la fiecare final de an?
Aveam siguranta ca ne vom mai revedea paste 3 luni,si acesta speranta ne alina suferinta.
Dar acum,cand fiecare o ia pe un alt drum,am inceput sa constietizam cat de mult ne doare ca se termina.
Au fost 8 ani de zile superbi ! Toti i-am iubit.Doare,fiindca suntem doar niste copii razgaiati care nu au cunoscut regretele pana acum.Credeam ca e mult mai usor..Credeam ca putem ramane mereu acei copii cu bluze albastre cu iepure si sa avem mereu codite.
Credeam ca nu vom plange la vorbele dirigintei.Credeam ca nu vom avea niciodata o diriginta.Credeam ca vom putea fi tari cand ne-au spus ca dragul nostru dirignite ne paraseste si se muta in alta scoala.Credeam ca imi voi putea tine in frau emotile si credeam ca nu-mi vor scapa lacrimile.
Credeam ca noi colegi sunt increzuti.Credeam ca nu ne vom intelege bine cu ei.Credeam ca totul e usor..Credinte eronate.
De ce mereu ne aducem aminte de perioadele triste,de momentele presareate de lacrimi? De ce niciodata nu ne amintim momentele frumoase? Pentru ca ele conteaza..
Clasa a 8a.Nu am fost niciodata uniti,nici acum nu putem face exceptii..
Dar am incercat..Pe cat am putut.
E doar un simplu sfarsit al primului nostru inceput.Nu suntem singurii care au trecut prin asta..
Ieri eram colegi,acum suntem fosti colegi.e legea firii.E inevitabila.Dar doare..
Un singur lucru nu inteleg..De ce ne pasa tocmai acum cand s-a terminat?
De ce nu ne-a pasat atunci..? De ce ne-am spus atatea lucruri regretabile? De ce ne-am certat atat de mult? De ce nu ne-am ajutat si sustinut? De ce eram atat de distanti ?
Poate pentru ca lucrurile rele sunt facute ca sa apreciem mai mult momentele frumoase.
Acum,nu mai avem ce face,nici sa schimbam ceva.
Trebuie doar sa ne stergem lacrimile si sa zambim,de dragul amintirilor care nu ni le poate lua nimeni.
''Daca vrei sa zbori,da-ti drumul,ca-ti vor creste aripi ! "
De la Julien,pentru 8a.
....Si ea s-a bucurat ca i-am fost elevi...
Ramas bun !
Toata lumea spune asta,dar e asa greu sa crezi.
Toamna anului 2000.Primul inceput.Vara anului 2008.Primul sfarsit.
Acum,cand ne aducem aminte,vrem sa plangem.
Dar de ce? De ce doar acum la final? De ce nu am plans la fiecare final de an?
Aveam siguranta ca ne vom mai revedea paste 3 luni,si acesta speranta ne alina suferinta.
Dar acum,cand fiecare o ia pe un alt drum,am inceput sa constietizam cat de mult ne doare ca se termina.
Au fost 8 ani de zile superbi ! Toti i-am iubit.Doare,fiindca suntem doar niste copii razgaiati care nu au cunoscut regretele pana acum.Credeam ca e mult mai usor..Credeam ca putem ramane mereu acei copii cu bluze albastre cu iepure si sa avem mereu codite.
Credeam ca nu vom plange la vorbele dirigintei.Credeam ca nu vom avea niciodata o diriginta.Credeam ca vom putea fi tari cand ne-au spus ca dragul nostru dirignite ne paraseste si se muta in alta scoala.Credeam ca imi voi putea tine in frau emotile si credeam ca nu-mi vor scapa lacrimile.
Credeam ca noi colegi sunt increzuti.Credeam ca nu ne vom intelege bine cu ei.Credeam ca totul e usor..Credinte eronate.
De ce mereu ne aducem aminte de perioadele triste,de momentele presareate de lacrimi? De ce niciodata nu ne amintim momentele frumoase? Pentru ca ele conteaza..
Clasa a 8a.Nu am fost niciodata uniti,nici acum nu putem face exceptii..
Dar am incercat..Pe cat am putut.
E doar un simplu sfarsit al primului nostru inceput.Nu suntem singurii care au trecut prin asta..
Ieri eram colegi,acum suntem fosti colegi.e legea firii.E inevitabila.Dar doare..
Un singur lucru nu inteleg..De ce ne pasa tocmai acum cand s-a terminat?
De ce nu ne-a pasat atunci..? De ce ne-am spus atatea lucruri regretabile? De ce ne-am certat atat de mult? De ce nu ne-am ajutat si sustinut? De ce eram atat de distanti ?
Poate pentru ca lucrurile rele sunt facute ca sa apreciem mai mult momentele frumoase.
Acum,nu mai avem ce face,nici sa schimbam ceva.
Trebuie doar sa ne stergem lacrimile si sa zambim,de dragul amintirilor care nu ni le poate lua nimeni.
''Daca vrei sa zbori,da-ti drumul,ca-ti vor creste aripi ! "
De la Julien,pentru 8a.
....Si ea s-a bucurat ca i-am fost elevi...
Ramas bun !
vineri, 6 iunie 2008
Cumpar prieteni.
Nou mesaj.
Despre acele fiinte din viata unui om care sunt mereu alaturi: prietenii.
Definitia prieteniei? Nu exista.Nimeni nu cred ca ar putea-o creea vreodata.
Pentru mine,prietenia insemana sustinere si reprocitate.
Fericire si lacrimi.Ajutor si libertate.
Pentru adevaratii mei prieteni as face orice.
Un prieten adevarat nu e langa tine doar cand ai nevoie de el,e langa tine mereu orice s-ar intampla.
Intr-un prieten adevarat poti avea incredere tot timpul.
Unui prieten adevarat ii poti povesti orice,avand siguranta ca te va asculta.
Unui prieten adevarat nu ii pasa de timp,de spatiu sau de obiectele materiale.
Un prieten adevarat e alaturi de tine cu trupul si sufletul.
Un prieten adevarat te intelege si fara vorbe.
Un prieten adevarat te sustine,chiar daca gresesti.
Un prieten adevarat iti spune cand gresesti.
Dar,in zilele de azi,sunt prea putini prieteni adevarati.
Lumea e condusa de interese,de bani.Pe nimeni nu mai intereseaza nimic.
Si cand stai sa te gandesti ca nu mai este prea mult timp,ca viata e scurta si ca se scurteaza,atunci tuturor le-ar prinde bine un prieten.
Dar ar trebui cu totii sa invatam ca nu putem cumpara prieteni,ci trebuie sa ii facem noi,prin speranta si iubire.
De la Julien,pentru colegi.Va multumesc.
Despre acele fiinte din viata unui om care sunt mereu alaturi: prietenii.
Definitia prieteniei? Nu exista.Nimeni nu cred ca ar putea-o creea vreodata.
Pentru mine,prietenia insemana sustinere si reprocitate.
Fericire si lacrimi.Ajutor si libertate.
Pentru adevaratii mei prieteni as face orice.
Un prieten adevarat nu e langa tine doar cand ai nevoie de el,e langa tine mereu orice s-ar intampla.
Intr-un prieten adevarat poti avea incredere tot timpul.
Unui prieten adevarat ii poti povesti orice,avand siguranta ca te va asculta.
Unui prieten adevarat nu ii pasa de timp,de spatiu sau de obiectele materiale.
Un prieten adevarat e alaturi de tine cu trupul si sufletul.
Un prieten adevarat te intelege si fara vorbe.
Un prieten adevarat te sustine,chiar daca gresesti.
Un prieten adevarat iti spune cand gresesti.
Dar,in zilele de azi,sunt prea putini prieteni adevarati.
Lumea e condusa de interese,de bani.Pe nimeni nu mai intereseaza nimic.
Si cand stai sa te gandesti ca nu mai este prea mult timp,ca viata e scurta si ca se scurteaza,atunci tuturor le-ar prinde bine un prieten.
Dar ar trebui cu totii sa invatam ca nu putem cumpara prieteni,ci trebuie sa ii facem noi,prin speranta si iubire.
De la Julien,pentru colegi.Va multumesc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
