Oricat ar trebui,as vrea,as incerca sa trec peste,nimic nu e complet fara dragoste.
Nu,nu ma apuca melancolia,singuratatea sau alte sentimente stiute numai de mine,doar ca citind Paulo Coleho - Jurnalul unui mag,mi-am deschis mintea,si sufletul.
Stiu,sau cel putin vreau sa cred ca fiecare lucru contine dragoste,ca asa s-a format lumea,ca particula aceea microscopica care sta la baza tuturor se numeste iubire.
Sub toate formele ei.
Si,parerea mea proprie si foarte personala e ca nu ai nevoie doar de 1 singura persoana ca sa simti iubirea.Agape.Iubirea Care Devoreaza.
Eu ma simt iubita,fericita si multumita,si in singuratea mea.
Pentru ca stiu ca in realitate nu sunt singura,cum nimeni dintre noi nu este.
Ca am prieteni cu care ma simt bine,ca am familia aproape si ca oricumde m-as ascunde,dragostea m-ar gasi,chiar daca ar fi preschimbata intr-o amarata piatra.
Si nu cred in dragoste adevarata,dar nici in doar simple combinari de hormoni.
Cred doar ca iubirea are o definitie credibila si proprie pentru fiecare om in parte.
Si cu totii avem nevoie sa ne stim iubiti,crezand ca asta completeaza ipoteza existentei noastre.
Capacitatea mea de a intelege se bazeaza mult pe experienta,si poate aici e buba.Dar voi continua sa cred toate aceste proprii teorii pana se va creea cineva care ma va face sa le contest.
---------------
Are we falling or flying?
Are we living or dying?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu