Teama de imaginatie.

O scantaie.Atat ai nevoie ca sa fi tu.
Dar cum sa fi tu? Nu exista mai multi Tu in lumea asta.
Trebuie sa te decizi,timpul e scurt..
Lumea e nerabdatoare,nu mai accepta orice..
Un fragment dintr-o carte a Agathei Christie spunea asa :
“Admira cu voce tare,critica in soapta”.Inteligent.Dar lumea nu mai respecta lucrurile astea..Off,asa mult s-a schimbat.
Si in aceste circumstante,cum te-ai putea gasi pe TINE printre atatea milioane de suflete care incerca sa iasa in evidenta..sa fie apreciati..sa fie altfel?
Presupun ca singura solutie e sa-ti folosesti IMAGINATIA.
Dar..Dupa cum era de asteptat,si aici e o problema.
Clar,inevitabil.
Definitia imaginatiei ( chiar exista o asemnea generalizare ? ) este : imaginatia = capacitata  omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepţiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior; reprezentare produsă de această facultate; închipuire, fantezie
Deci,fara speranta?
Ca sa fi unic trebuie sa gandesti unic?
Dar cum sa fii altfel,cand toata lumea e la fel?
Cand toti se hranesc cu aceleasi prejudecati prafuite,cu aceleasi lacrimi acre,cu aceleasi idei nefondate..
Unde e scaparea?Credinta? Frumusetea..
Cred ca singurul refugiu,nu e mintea,ci sufletul.
Cred ca imaginatia nu e doar a prelucrare a irealului in minte,ci mai ales in suflet.
Cand mintea e confuza,sufletul te limpezeste.
Asa ca,pentru a fi TU,nu trebuie sa te iei dupa concepte,dupa idei,dupa suprafata…Asculta sufletul,lasa-ti imaginatia sa iti intre in toate venele si ‘’Admira cu voce tare,critica in soapta”
Si nu-ti fie teama.Imaginatia nu dauneaza grav sanatatii.

De la Julien,pentru EA.
(Ego'ul meu urla.)
Si pentru Razvii ca ma face faimoasa.