Gaseste-ma !

EA statea cu ochii inlacrimati in fata instantaneului vechi de-o vara.Sticla de vin era alaturi.Lacrimile i se prelingeau pe obrajii inghetati precum picaturile de vin din paharul ciobit.EA isi amintea cat de frumos era..Nu stia ca prin asta isi facea doar rau.Credea ca amintirile ii vor alina durerea si golul din suflet.
Melancolia ii acapara gandirea si nostalgia ii invada sufletul.Nu stia sa nu mai era nimic de facut.Nu stia ca traia in trecut,ca ce a fost nu va mai putea fii.O stare ciudata i se cuibarea in inima si ii facea pielea de gaina.Ii era dor.. Dor de ce? Nu-si mai amintea nimic.Nu o mai multumea nimic.Isi dorea sa se preschimbe intr-o picatura rosie din cea de-a doua sticla de vin pe care o deshise,si sa se scurga prin vene.Se renega pe sine.Se invinuia pentru toate greselile.Si tot ce vroia in acel moment era  sa-si adune puterile si s-o ia de la capat.
Nu isi putea lua ochii de la fotografia din mana sa.Fara acea bucata de hartie prelucrata era pierduta.

Si atunci si-a dat seama. Cerea pre mult.Si ca nu merita.Se plangea prea mult si ca uita sa traiasca.Ca era naiva si coplesita.Si isi rascolea trecutul in scopul gasirii viitorului.
Dar nimic devene tot nimic.Si atunci se intreba de ce ea? Dar cine e ea? Ea e noi,esti tu,sunt eu.

Si cand si-a gasit raspunsul la intrebare,a aruncat poza din mana,a scufundat-o in vin,lasand-o
sa se imbete si sa moara.Dar a nu a murit.Va ramane mereu in sufletul ei sarac si ii va aminti cine e.Ea e  marea.Ea e  dorinta.Si ea e  speranta.Ea e noi,esti tu,sunt eu..

_______________________________________________________________

Modul meu de a imi exprima regretul si nostalgia,dar si bucuria si recunostinta farsitului de vara.

 

Metamorfoza.

Stau cu ochii indurerati in fata monitorului si constientizez ca daca nu fac nimic interesant in curand,o sa mor de plictiseala.Simt ca si cand mi-as fi golit tot capul si imaginatia mi s-ar fii scurs pana la ultima picatura si pur si simplu sunt mai fara rationament decat  o bacterie.Vacanta m-a marcat.Trei luni de zile fara nici o activitate care sa-mi stimuleze creierul (in afara de citit) si-au pus amprenta pe mine.N-am nici o idee.Nici macar una despre care sa spui ca e cea mai proasta pe care ai auzit-o.As avea nevoie de vreo doua palme peste fata.Sau poate de cofeina? Sau poate de o pastila care sa nu ma mai faca sa ma simt ca si cum as vrea sa vomit si ultimul firisor din creier..
Cred ca trec printr-o perioada de regasire pe mine sau poate printr-o perioada cand nu simt nimic,cand nu imi pasa de nimic,cand ma gandesc obsesiv la unele lucruri si cand nici nu le observ pe altele.Extrem de straniu.Lucrurile care ma faceau fericita acum 3 luni acum ma enerveaza.Persoanele de care eram foarte atasata acum nu ma fac nici sa vreau sa povestesc cu ele.Acum,cand merg pe strada oamenii se uita ciudat la mine.Pentru ca eu sunt cum sunt eu,nu cum ar vrea lumea sa fiu.M-am schimbat si vreau sa revin la ce eram acum 3 luni.Poate eram prea copila,prea nepasatoare,prea dependenta de fericire.Acum tot ce  as vrea e  sa merg pe un munte din Rosia Montana,sa-mi iau castile,sa-mi pun Dj Tiesto v.s. David Guetta- Hipno electro si sa incep sa dansez fara ritm ca si in Vrajitoarea din Portobello a lui Paolo Coleho.Poate asa ma voi gasi pe mine cea de mult pierduta,cea care asteapta sa fie creata acum si pe mine cea care s-a metamorfozat de mult.
Dintr-o omida am devenit fluture.Dar eu am fost creata sa fiu omida.De accea ma simt ciudat cu aripi..Si poate pentru ca stiu ca pot trai doar o zi,si am nimerit ziua in care sunt groaznic de plictisita...Are cineva un cocktail cu imaginatie + energie + ceai rosu?.Daca da,fa o fapta buna,si doneaza-mi-l !
___________________________________________________________________

Perioada de depresie de 10 zile inainte de inceperea scolii.Nu ma condamna.
Si e cel mai plicitistor,urat,gretos si alte apelative blog post pe care l-am avut de cand m-au conceput ai mei.