Nu ca v-ar pasa.

Oricat ar trebui,as vrea,as incerca sa trec peste,nimic nu e complet fara dragoste.
Nu,nu ma apuca melancolia,singuratatea sau alte sentimente stiute numai de mine,doar ca citind Paulo Coleho - Jurnalul unui mag,mi-am deschis mintea,si sufletul.
Stiu,sau cel putin vreau sa cred ca fiecare lucru contine dragoste,ca asa s-a format lumea,ca particula aceea microscopica care sta la baza tuturor se numeste iubire.
Sub toate formele ei.

Si,parerea mea proprie si foarte personala e ca nu ai nevoie doar de 1 singura persoana ca sa simti iubirea.Agape.Iubirea Care Devoreaza.

Eu ma simt iubita,fericita si multumita,si in singuratea mea.
Pentru ca stiu ca in realitate nu sunt singura,cum nimeni dintre noi nu este.
Ca am prieteni cu care ma simt bine,ca am familia aproape si ca oricumde m-as ascunde,dragostea m-ar gasi,chiar daca ar fi preschimbata intr-o amarata piatra.
Si nu cred in dragoste adevarata,dar nici in doar simple combinari de hormoni.

Cred doar ca iubirea are o definitie credibila si proprie pentru fiecare om in parte.
Si cu totii avem nevoie sa ne stim iubiti,crezand ca asta completeaza ipoteza existentei noastre.

Capacitatea mea de a intelege se bazeaza mult pe experienta,si poate aici e buba.Dar voi continua sa cred toate aceste proprii teorii pana se va creea cineva care ma va face sa le contest.

---------------

Are we falling or flying?
Are we living or dying?

Se intampla toamna..

Se intampla toamna ca orasul sa devina mai alert,ca frunzele sa moara,ca oamenii sa lase in urma vara ce tocmai a trecut..
Se intampla ca ne inecam in scuze puerile,ca dam vina pe timp,pe bani,pe viata..
Se intampla ca ne dorim totul,fara sa facem ceva ca sa-l obtinem..
Se intampla ca uitam de ceea ce a fost mai important,si ne axam doar pe prezentul atat de anost..
Se intampla ca nu stim ca putem,se intampla ca nu ne dorim,nici macar nu vrem..
Nu ne dam seama ca nu are nimic de facut cu NOI,ca totul e legat de altii..
Si astfel incepem sa ne uram,sa ne certam,sa ne uitam..
NU ne uram numai pe noi,uram totul..Dar ce vina are frunza decolorata,studenta care-si bea cafeaua in parc sau norii care s-au aglomerat pe cer?
Ne-am bagat in cap idei tampite cum ca vrem sa fim diferiti,ca vrem sa ne schimbam in mai bine,ca defapt noi nu suntm asa.Nu mai bine ne-am resemna macar de data asta si am tacea?
Insa,oricat am ascunde asta, lumina albastra din suflet continua sa arda fara sa ne dam seama..Dar daca nu o intretinem,va pali putin cate putin..
Si,mi-am dat seamna de un lucru,de mult evident dar prea bine amestecat in context,ca doar acum l-am remarcat : incercam sa fim ceea ce nu suntem,sa devenim ceea ce nu am fost facuti sa fim.
Stiu ca in interiorul nostru zace o dorinta,un vis mult prea frumos ca sa fie pus in aplicare.Stiu ca toti visam sa fim undeva mai sus,si stiu ca stim ca putem mai mult.
Dar vorbele spuse la intamplare dor,si ne opresc din zbor..
Si,concentrati pe lucruri marunte ,uitam esentialul : sa fim ccum vrem,si sa vrem sa fim tot noi.

Dar se intampla toamna sa ne dezcurajam,sa ne pierdem speranta si sa cadem in extreme.Se intampla toamna sa ne schimbam,dar sa ajungem as fim tot NOI..Dar cum toate lucrurile se intampla pentru un motiv,ar fi deajuns sa VREM !

Ne-am ascuns prea mult,macar de dragul toamnei sa ne descoperim..
---------------