Nimic.

Nu serios,am avut chef sa scriu nimic.

Marunte.

Soare.Aer.Pasari.Gand.Zambete.Pisica.Fotografii.Sutien.Nisip.
Inghetata.Muzica.Cola.Vant.Amintire.VARA.
O sa-mi incep povestea de indata.Oricum,pe nimeni nu mai intereseaza.Ideea e sa profitam de fiecare lucru mic de ‘’neimportant’’ pe care il primim,sau il detinem.Viata nu e scurta,ciudat,
e chiar cel mai indelungat lucru pe care il avem.Dar e bine sa profiti,atat cat poti..
Oricum,voi incepe.
Zi de iunie.Sfarsit de iunie.Mi se parea ca timpul trece atat de repede.Mi se parea ca eu cresteam fara voia mea,si nu imi doream asta.
Orasul mi se parea plictisitor.Imi era dor de colegi.Vroiam sa simt vacanta,nu sa o vad cum trece pe langa mine,neintorcandu-si fata.
Asa ca mi-am luat sora,l-am luat pe varul meu,ne-am urcat intr-un accelerat CFR (clasa a 2a,conditii medii,daca pot spune asa),si am pornit spre Hunedoara.
3 ore.Destul timp cat sa analizez tot ce ma inconjura.Eram 6 persoane intr-un compartiment de 8.Stateam pe o bancheta maro,de piele veche,si citeam “Caprice Crane-Sunt aiurita si se ia!” (recomand,e super ! ).Langa mine,pe acceasi bancheta statea un cuplu.
Barbatul..barbatul ii explica sotiei despre fractiile injectibile,injectoare nu mai stiu eu cum.Femeia,bineinteles,dadea din cap aprobator dar era evident ca nu e interesata si nu intelegea in acele momente.Dar,de dragul sotului asculta si dadea din cap.E dragut cand vezi 2 oameni care incerca sa se schimbe,incerca sa se adapteze pentru ca celalat sa se simta bine.Dupa ceva timp,femeia si-a scos din geanta iPod-ul Apple si a inceput sa asculte muzica.Dragut.Daca nu era si partea cu fredonatul pe muzica,unde eu m-am chinuit din greu sa nu rad (sunt nesimtita la chestii de astea,stiu deja).
Apoi,in fata cu doamna cu fredonatu’ statea o batranica,langa geam.Venea de la Oradea.Era o batranica tipica.Inca de cand am intrat in compartiment si-a intins rosile,painea si a inceput sa manance.(Pofta buna!).Telefonul mobil,ce ne-am face fara el?Mare inventie.Evident,batranica era pe trend si avea si ea un Motorola.Batranica era si inteligenta.Vorbea romana si maghiara.Si suna lumea din tren ca sa le spune (ba pe romana,ba pe maghiara) ca acum are semnal,si ca nepotul ei e in Italia unde calareste (cai,bineintelese,doar nu “un matz”-citez).La cuvintele astea,nu m-am mai putut abtine si am inceput intr-un ras galagios si nesimtit,si am iesit pe culoar ca sa nu mai deranjez.Cand am revenit m-am prefacut ca nimic nu s-a intamplat si mi-am pus castile si am ascultat Snow Patrol-You could be happy si m-am prefacut ca dorm.
La 12:40 am ajund in gara in Deva de unde am luat un microbiz pana in Hunedoara.Dupa ce am suportat caldura tipica dintr-un microbus supra incarcat,am ajus la apartamentul verilor mei.
Au urmat 5 zile dragute.Am citit,m-am ingrasat (asta nu era DELOC in plan) ,ne-am uitat la filme,am intrat in baie peste varumio (nu am nimic,oricum :-<) ne-am plimbat,am spalat masinile unde ne-am udat cu apa receee rau de tot,am cumparat papuci la kilogram,am mancat inghetata pana mi s-a facut rau si m-am indragostit de piesa de la Cat Power-Mabye not.Am fost la Castelul Corvinilor unde am facut poze si am vazut o nunta la castel (cu domnite,printi si bla bla.)
In data de 7 iulie(mama,deja e iulie ),am venit inapoi acasa.Cu un microbus de 25 de persoane.In fata mea era un baiat blond cu un iz de surfer (dar ce sa caute un surfer in Cluj?).Era dragut,cred.Citea.Nu stiu ce citea.Incercam sa trag cu ochiul,dar nu am prins decat o fraza de genul “Carnea domina duhul” sau cine stie ce chetsie asemanatoare.Inainte de Turda au mai intrat oameni,si nu aveau loc,si atunci am simtit o mana paroasa de baiat langa bratul meu.Multumesc lui Dumnezeu ca a coborat la a 2a statie dupa.
Si astfel,m-am intors la monotonia Clujului.Sadic.Oricum,voi pleca din nou.Cat mai curand.Maramures.Viata.Fericire.Bronz.Fan.Fantana.Caise.Pod.Patura.
Prieteni.Vata.Carti.VARA…

Teama de imaginatie.

O scantaie.Atat ai nevoie ca sa fi tu.
Dar cum sa fi tu? Nu exista mai multi Tu in lumea asta.
Trebuie sa te decizi,timpul e scurt..
Lumea e nerabdatoare,nu mai accepta orice..
Un fragment dintr-o carte a Agathei Christie spunea asa :
“Admira cu voce tare,critica in soapta”.Inteligent.Dar lumea nu mai respecta lucrurile astea..Off,asa mult s-a schimbat.
Si in aceste circumstante,cum te-ai putea gasi pe TINE printre atatea milioane de suflete care incerca sa iasa in evidenta..sa fie apreciati..sa fie altfel?
Presupun ca singura solutie e sa-ti folosesti IMAGINATIA.
Dar..Dupa cum era de asteptat,si aici e o problema.
Clar,inevitabil.
Definitia imaginatiei ( chiar exista o asemnea generalizare ? ) este : imaginatia = capacitata  omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepţiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior; reprezentare produsă de această facultate; închipuire, fantezie
Deci,fara speranta?
Ca sa fi unic trebuie sa gandesti unic?
Dar cum sa fii altfel,cand toata lumea e la fel?
Cand toti se hranesc cu aceleasi prejudecati prafuite,cu aceleasi lacrimi acre,cu aceleasi idei nefondate..
Unde e scaparea?Credinta? Frumusetea..
Cred ca singurul refugiu,nu e mintea,ci sufletul.
Cred ca imaginatia nu e doar a prelucrare a irealului in minte,ci mai ales in suflet.
Cand mintea e confuza,sufletul te limpezeste.
Asa ca,pentru a fi TU,nu trebuie sa te iei dupa concepte,dupa idei,dupa suprafata…Asculta sufletul,lasa-ti imaginatia sa iti intre in toate venele si ‘’Admira cu voce tare,critica in soapta”
Si nu-ti fie teama.Imaginatia nu dauneaza grav sanatatii.

De la Julien,pentru EA.
(Ego'ul meu urla.)
Si pentru Razvii ca ma face faimoasa.

Un simplu ramas bun..

De ce sa plangi ca s-a terimat,bucura-te ca s-a intamplat.
Toata lumea spune asta,dar e asa greu sa crezi.
Toamna anului 2000.Primul inceput.Vara anului 2008.Primul sfarsit.
Acum,cand  ne aducem aminte,vrem sa plangem.
Dar de ce? De ce doar acum la final? De ce nu am plans la fiecare final de an?
Aveam siguranta ca ne vom mai revedea paste 3 luni,si acesta speranta ne alina suferinta.
Dar acum,cand fiecare o ia pe un alt drum,am inceput sa constietizam cat de mult ne doare ca se termina.
Au fost 8 ani de zile superbi ! Toti i-am iubit.Doare,fiindca suntem doar niste copii razgaiati care nu au cunoscut regretele pana acum.Credeam ca e mult mai usor..Credeam ca putem ramane mereu acei copii cu bluze albastre cu iepure si sa avem mereu codite.
Credeam ca nu vom plange la vorbele dirigintei.Credeam ca nu vom avea niciodata o diriginta.Credeam ca vom putea fi tari cand ne-au spus ca dragul nostru dirignite ne paraseste si se muta in alta scoala.Credeam ca imi voi putea tine in frau emotile si credeam ca nu-mi vor scapa lacrimile.
Credeam ca noi colegi sunt increzuti.Credeam ca nu ne vom intelege bine cu ei.Credeam ca totul e usor..Credinte eronate.
De ce mereu ne aducem aminte de perioadele triste,de momentele presareate de lacrimi? De ce niciodata nu ne amintim momentele frumoase? Pentru ca ele conteaza..
Clasa a 8a.Nu am fost niciodata uniti,nici acum nu putem face exceptii..
Dar am incercat..Pe cat am putut.
E doar un simplu sfarsit al primului nostru inceput.Nu suntem singurii care au trecut prin asta..
Ieri eram colegi,acum suntem fosti colegi.e legea firii.E inevitabila.Dar doare..
Un singur lucru nu inteleg..De ce ne pasa tocmai acum cand s-a terminat? 
De ce nu ne-a pasat atunci..? De ce ne-am spus atatea lucruri regretabile? De ce ne-am certat atat de mult? De ce nu ne-am ajutat si sustinut? De ce eram atat de distanti ?
Poate pentru ca lucrurile rele sunt facute ca sa apreciem mai mult momentele frumoase.
Acum,nu mai avem ce face,nici sa schimbam ceva.
Trebuie doar sa ne stergem lacrimile si sa zambim,de dragul amintirilor care nu ni le poate lua nimeni.

''Daca vrei sa zbori,da-ti drumul,ca-ti vor creste aripi ! "

De la Julien,pentru 8a.
....Si ea s-a bucurat ca i-am fost elevi...

Ramas bun !

Cumpar prieteni.

Nou mesaj.
Despre acele fiinte din viata unui om care sunt mereu alaturi: prietenii.
Definitia prieteniei? Nu exista.Nimeni nu cred ca ar putea-o creea vreodata.
Pentru mine,prietenia insemana sustinere si reprocitate.
Fericire si lacrimi.Ajutor si libertate.
Pentru adevaratii mei prieteni as face orice.
Un prieten adevarat nu e langa tine doar cand ai nevoie de el,e langa tine mereu orice s-ar intampla.
Intr-un prieten adevarat poti avea incredere tot timpul.
Unui prieten adevarat ii poti povesti orice,avand siguranta ca te va asculta.
Unui prieten adevarat nu ii pasa de timp,de spatiu sau de obiectele materiale.
Un prieten adevarat e alaturi de tine cu trupul si sufletul.
Un prieten adevarat te intelege si fara vorbe.
Un prieten adevarat te sustine,chiar daca gresesti.
Un prieten adevarat iti spune cand gresesti.
Dar,in zilele de azi,sunt prea putini prieteni adevarati.
Lumea e condusa de interese,de bani.Pe nimeni nu mai intereseaza nimic.
Si cand  stai sa te gandesti ca nu mai este prea mult timp,ca viata e scurta si ca se scurteaza,atunci tuturor le-ar prinde bine un prieten.
Dar ar trebui cu totii sa invatam ca nu putem cumpara prieteni,ci trebuie sa ii facem noi,prin speranta si iubire.

De la Julien,pentru colegi.Va multumesc.

Fitze.Oare?

Secolul 21.Prezent inconstient.
Urmeaza 22,23,24..Oare?
Oare vor exista? Oare cum va fi?
Lumea,acum e atat de diferita.
Mereu e caracterizata negativ,frumusetiile ei fiind ascunse in aberatii.
Acum.Lumea are fitze,cica.
Dar unde scrie ce inseamna o fitza?Cine a fost nebunul care a inventat acest cuvant fara sens  folosit frecvent?
O fitza.De multe ori m-am intrebat ce e ''aia''?
Inainte,nimeni nu era fitzos.Era capricios,pretentios poate,dar nu FITZOS?
Acum exista 366.000 de rezultate pentru fitze pe Google.
Lumea s-a schimbat.Clar.Dar in bine?
Oare e  bine ca acum lumea e asa superficiala si nepasatoare?
Oare e bine ca lumea se supra incalzeste si oamenii,vinovatii,se fac ca ploua?
Oare e bine ca animalele mor.Nimeni nu zice nimic.
Oare e bine ca banii aduc fericirea.Oare e bine cu atatea minciuni?
Oare a mai ramas ceva curat in noi?
De ce oare vrem sa parem ceea ce nu suntem.De ce ni se spune ca avem fitze.
Oare cand v-a inceta lumea sa ne numeasca fitzosi?
Unii,trag semnalele de alarma,dar nimeni nu le aude.Preocupati cu ascultarea unei muzici ciudate numite manele.Dar ca in orice alt gen nuzical,unele melodii sunt mai ok.Pacat de restul.
Ok,deci deca am solutionat o problema.
Lumea spune ca manelistii sunt fitzosi.
Oare de ce toti de caracterizeaza dupa ce muzica asculta,dupa hainele de ''firma'' imbracate,dupa anturaj.De ce mai nimeni in ziua de azi nu cauta sa cunosca cu adevarat o persoana.
Copii fara minte,''se combina'' pentru ca e cool.Pentru ca baietii/fetele sunt frumoase.(la aparenta),pentru ca sunt si  inteligenti ( cand folosesc cuvintele in alte sensuri,devenind in mod automat populari),si pentru ca se iubesc ( cine ar putea spune ac iubeste pe altcineva cu adevarat in frageda tinerete din gimnaziu?).
In fine,oricum toti avem fitze.
Toti suntem la fel.Nu pentru ca nu suntem ''originali'',''cool'' sau cine stie cum.Ci pentru ca asa ne-a lasat Dumnezeu.
E mai bine ca TU sa nu vrei sa fi ALTCINEVA,pentru ca atunci ALTCINEVA ar putea fi TU.
Subtil,poate adevarat.

De la Julien pentru cei fiztosi.

Acadele.

Culori de muzica.
Umbre de sunete.
Gust de fotografii.
Dorinta de nepasare.
Stau sa plang.De fapt.Doar ma ascund dupa lacrimi.
De ce? Inca nu am descoperit.
Neimportanta.Superficalitate.Gandire frageda.
Toate mesajele mele sunt pesimiste.Eu sunt contrariul.
Cand ma scald intr-o baie de lacrimi vad lumea prin ceata.
O ceata dulce,prin care pot privii limpede mereu.
Viata e ca o ALEGORIE.Spun eu,copil ''experimentat'' de
14 ani.E o insiruire de momente optimiste,dar cand euforia isi pierde din esenta,urmeaza momentele pesimiste.
e greu sa fii optimist mereu,in zilele de azi.
Chiar daca VREI sa fi,mereu este CINEVA sau CEVA care iti schimba mentalitetea  prin probleme false.
Oameni falsi.Mereu va fi o ''chestie'' care te va opri sa schimbi lumea.De accea se zice ca ''Nu poti schimba lumea ! "
Si ei asteapta sa te conformezi,sa nu te razvratesti.
Multi le fac pe plac.LOR? Dar cine sunt EI sa ne spuna ce sa facem?Ce sa gandim?
Si multi II accepta.E mai usor , clar,sa te eschivezi  decat sa iesi in evidenta,sa risti si sa iti sustii ideea.
Poate,poate ca sunt si eu printre CEI care ii asculta pe EI.
Dar,am doar 14 ani.Criza de timp.( Razvi).
EI iti impun sa te conformezi,de cand  esti tanar.Si ,cica,  sunt impotriva comunismului.Anarhia dispare,incet-incet..
Oricum,suntm doar niste copii incercand sa rezolvam probleme care ne sunt peste puteri..
Si cand nu ne iese,incepem sa plangem.E firesc.
Dar cand te simti asa,Mananca ACADELE !

PS: Oricum,le gasesti pe toate gardurile,acum cand sunt campanii politice.Oameni falsi.