Incepe..

Este ora 9:43.Marti.3 iunie 2008.
Nimic interesant.Nimic.Adevarul este ca incepe...
Incepe..Nu stiu cand se va termina..
Incepe..sa imi fie dor.
3 zile.Atat.Si s-au sfarsit..
8 ani.8 ani.8 ani.
Anii in care am inceput sa ne schimbam cu totii.Anii care ne-au unit si ne vor uni pentru toata viata.
Acum se termina..
Noua nu ne pare rau ca s-a terminat.Nu de aceea plangem.Plangem,pentru ca ne e frica de un nou inceput.De viata..
Pana acum,am fost toti niste copii scaldandu-si speranta infinita sub razele soarelui.Dar acum,speranta e finita.Nu putem sa ne intoarcem.Niciodata nu am putut.MINCIUNI.
Daca vrei,poti.Simplu,daca crezi.
Tot ce trebuie este sa nu te dai batut.Sa iti amintesti mereu de lucrurile frumoase.Dar si de
partiile urate.Altfel,nu e complet.Nu le poti desparti..
Si in toti acesti 8 ani,am zambit,am ras,am sperat,ne-am jucat,am glumit,ne-am intristat,am suferit,am cantat,am iubit,am crescut..
Asta cred ca e cel mai important lucru.
Dar nu inteleg de ce trebuie sa incununam fiecare sfarsit din viata cu lacrimi,si regrete..
Mai bine zambim si ne bucuram ca a fost.
E usor,foarte usor sa vorbesti.
Dar cand vezi celelelate suflete omonime cu tine,plangand,suferint.e greu sa fii indiferent.Mai ales acum,cand totul capata sens.
Cand tot ce a fost important,devine un nimic.Cand tot ce am iubit o data,devine prea copilaresc.Cand ne  vom aminti de toate astea,vom plange.INEVITABIL.
Dar nu sunt lacrimi de tristete,ci de bucurie..
Cel putin asa trebuie sa ne gandim..
Caci niciodata nu vom putea creea o limita intre bucurie si tristete.